La nunți se cântă în toate culturile lumii. Omul are nevoie de muzică pentru a sărbători, pentru a simți bucuria fiecărui moment. Sigur că simțire
fără muzică există; însă cântecul are darul de a amplifica stările de bine, stările frumoase pe care ți le oferă clipele pe care le trăiești. Or, nunta este, oriunde ai privi pe hartă, ocazia cea mai importantă și cea mai frumoasă din viața cuiva. De aceea există atât de multe formații de nunți, interpreți care cântă numai la asemenea evenimente și atât de multă muzică anume compusă pentru aceste ocazii. A ajuns să fie o adevărată industrie.
Ca să înțelegem mai bine fenomenul, e de ajuns să privim evoluțiile diverșilor artiști care cântă pe la nunți. Mulți dintre ei au un repertoriu îngust pe care-l cântă fără pasiune, fără prea mare tragere de inimă, câștigul financiar fiind singura lor motivație. De regulă, acești interpreți pot cânta un singur gen de muzică, altele nefiindu-le necesare. Ei nu fac acest lucru din pasiune pentru muzică, deși este posibil ca aceasta să existe în sufletul lor; o fac pentru că există o piață a muzicii de nuntă, destul de săracă în oferte, dar cu o cerere aproape constantă.
Pe de altă parte, există cântăreții care evoluează ȘI la nunți și care înțeleg muzica în profunzime, cultura lor întinzându-se pe mai multe genuri muzicale. Acești interpreți cântă pentru oameni, nu pentru evenimente sau pentru bani. Sigur că din acest lucru trăiesc; însă ei sunt interesați să-și câștige cu adevărat pâinea, nu să ofere un lucru făcut de mântuială, pe care să-l intituleze, mai apoi, cu mândrie, artă. Un artist, în mod paradoxal, nu se va considera niciodată artist. Se va considera interpret, cântăreț, dar nu artist. Acest calificativ trebuie acordat de către ceilalți și acceptat cu modestie și cu mare bucurie interioară.
