Muzica este dintotdeauna cel mai bun psiholog al omului. Ea se adresează, în mod direct, sinelui și emoției umane. Astfel, face să vibreze coardele cele mai profunde ale făpturii, să atingă punctele sensibile ale ascultătorului și să-l transpună în stări care altfel ar fi imposibil de atins. O asemenea putere este aproape magică; nu întâmplător, anumite tipuri de muzică sunt asociate ritualurilor oculte și vrăjitoriei. Ba, chiar, în trecut, anumite acorduri chiar au ajuns să fie interzise, din cauză că declanșau în oameni trăiri atât de intense, încât Biserica le considera ca fiind păcătoase și neplăcute lui Dumnezeu.
Astăzi, muzica a ajuns să însoțească oamenii peste tot, de la un drum până la magazin până la nuntă. Ne ține de urât, ne ține treji, ne încurajează, ne aduce aminte de momentele cele mai frumoase sau chiar face unele momente să fie și mai frumoase decât ar putea să fie în condiții de liniște perfectă. Muzica se leagă foarte bine de peisaj, dând viață trăirilor, dar și amintirilor generate de acestea peste timp. Cum ar arăta viața fără ea? Uită-te la un film fără coloană sonoră și vei înțelege cât de cenușiu ar părea totul.
Iată de ce are omul nevoie de note ca însoțitori!
Pentru interpret, muzica este un limbaj mai clar, mai expresiv și mai eficient decât vorbirea. Prin fiecare inflexiune a vocii sau prin fiecare ciupire a coardelor, muzicianul poate să transmită o emoție pe care nicio altă formă de artă nu o poate exprima. De la detaliu la ansamblu, muzica înseamnă echilibru interior și reușește să surprindă trăiri care cumva rămân intacte în traseul lor de la compozitor la ascultător, trecând fără opreliște peste spațiu și peste timp. Practic, în muzică vei regăsi bucuriile, tristețile, visele și năzuințele înaintașilor tăi, din cele mai adânci straturi ale istoriei.
